Pentru cele cateva sute de comentarii nemoderate de pe vechiul blog.
Pentru cele cateva zeci de subiecte nescrise in ultimele luni.
Pentru cele cateva minute neocupate din suma unei zile.
Pentru ca vreau sa umplu atat de multe sertare de text pana cand voi ajunge sa scriu la fel de bine ca Graydon Carter, editorul de la Vanity Fair. 
Pentru ca ma ard buricele degetelor de fiecare data cand il citesc pe Chirila pe Bed For Love, pe Harry Eyres in Financial Times de weekend, pe Cristi Lupsa oriunde si pe alti cativa aiurea, pe net sau hartie.
Pentru ca m-am saturat ca operele mele scrise sa se rezume la statusurile zilnice de pe facebook.
Pentru ca abia acum mi-am regasit linistea, la 7 luni dupa ce am parasit ce aveam mai drag, la 4 luni dupa ce o nebunie s-a transformat in primul brand pe care l-am construit din nimic, la 3 luni dupa ce Dumnezeu mi-a dat ce voi avea mai drag pentru tot restul vietii si la cateva zile dupa ce nu-ishtii de asta vara au inceput sa se convinga de faptul ca sinucigasii aia doi din FM sunt mai mult decat produsul unei masinarii de marketing.
Pentru ca in lunile astea de lacrimi, truda, deznadejde, vise si zbor m-a ajutat cel mai mult ”the wishful thinking”. Iar wishful thinking se traduce prin Viata si Acordeoane.
Pentru ca Universul a conspirat sa ne reintalnim pe blog in Anul Boului…
….promit sa dau dovada de cea mai mare calitate a sotului vacii….Deci, de azi inainte, voi fi consecvent cu emorar.ro.
P.S. A trecut o jumatate de an de cand n-am mai postat nimic in blogosfera. Poate ca stilul meu de a scrie pe blog a iesit din termenul de garantie. Update me, pls! Ce ai vrea sa-ti scriu pe emorar.ro?
Cele mai noi comentarii