Astazi e ziua in care au murit stirile de la ora 5.00. Astazi tabloidele n-o sa-ti mai vanda sex, sange si scandal. Astazi le-am dat liber reporterilor de razboi, au ordin sa-si duca nevestele la teatru si sa-si plimbe copiii in parc. E ziua in care CNN nu-si va ologi programul cu Breaking News, ANM nu va trimite alerta de cod galben, iar presedintele isi va anula conferinta de presa din prime time, pentru ca jurnalele TV se vor deschide cu alta stire. Doi medici de la Spitalul Universitar au inventat injectia care ,,vindeca” sarcina extrauterina.
Vreau sa o sun pe bunica-mea si sa-mi spuna doar atat: “M-am facut bine. Ma simt, in sfarsit, stapana sa vin in Bucuresti sa te vad!” Tot azi astept un telefon de la un prieten din copilarie: “Ce faci, batrane? Mi-au iesit analizele! Sunt mai tare decat cancerul! M-am vindecat!” Si simt ca pana diseara, cel tarziu, o sa ma apeleze si sora-mea pe skype si-o sa-mi zica: “M-am saturat de America. Ma intorc acasa!”
La ceas de seara vreau sa ma legati la ochi. Iar cand veti aprinde lumina in taverna unde ne placea sa crosetam nimicuri, in vremurile cand aveam putini bani si mult timp liber, sa-i revad pe toti cei pe care am vrut sa-i sun in ultimii ani, dar habar n-am de ce, de fiecare data, o lasam pe alta data. Nu astept nimic de la voi. Decat sa stiu ca sunteti bine. Stiu, asta e tot un soi de zgarcenie sufleteasca. Cand veti rosti acel “Sunt bine, mersi!” imi veti absolvi parte din vina mea de a nu va fi cautat atata amar de timp. Servindu-mi vesti bune despre voi ma veti elibera pe mine, pacatosul egoist.
Si nici macar nu v-am povestit despre culmea egoismului. Azi, in Ziua Bunelor Vestiri, nu-mi va pasa ca flamanzii isi vor da mana cu valonii, albanezii vor dansa sarbeste pe ritmurile Mesecinei, iar palestinienii din Fasia Gaza vor recita Kol Nidrei in seara de Yom Kippur. Sunt un om prea mic ca sa ma miste stirile globale. Nu vreau decat sa-mi rasfat siniubirea. Sa nu mai fiti nevoiti sa ma mintiti frumos cand imi spuneti ca v-a placut post-ul de dimineata de pe blogul meu. Sa nu-mi zambiti scremut cand va intind mana. Sa n-aud soapte spurcate in spatele meu. Iar daca va invit in oras in seara asta pentru ca mi s-a facut dor de voi, sa n-aud din gura voastra: “Hai mai bine sa ne auzim saptamana viioare la un telefon!”
Astazi imi doresc sa ma vindec de “Nu” si sa ma imbolnavesc de “Da”. Iar inainte de miezul noptii, fara sa Te manii prea tare, as mai pofti ceva. Sa vina si sa-mi strecoare in ureche ultima veste: “Voi fi mama copiilor tai!”
Salut.
Fara niciun fel de atac, zi-mi te rog cu ce scop ai scris postul asta?
Scrii frumos…natural…nefiresc de firesc. Mult succes in tot ceea ce ti-ai propus, dar mai ales multe bucurii alaturi de cei care iti sunt dragi!
Cu sinceritate,
M.
nu stiu ce sa mai zic…ma lasi ca de obicei fara cuvinte…si emisiunea e mortala…sincer..la tine…eu ASH..;;)
Am vazut (din intamplare) emisiunea de revelion(in reluare) in care le`ai avut invitate pe nikita si sexy braileanca,sa fiu sincera pe sexy braileanca a fost prima oara cand am vazut-o pt. ca de auzit auzisem f multe despre ea..in fine ce vroiam sa zic este ca “vedete” tarii noastre si reputatia noastra ne`o facem singuri,invitandu`i pe acesti “oameni” in emisiuni de televziune.Ei bine,inteleg ,asta inseamna raiting,oamenii se uita pt. ca se amuza,pt ca sunt uimiti cata prostie incape intr-un sg om.Mi se pare cea mai mare greseala ca oamenii astia sunt dati pe post:|si e vina noastra pt ceea ce sunt.pt ca n`ar fi existat cu siguranta daca voi nu i`ati fi promovat atat.Emisiunea mi se pare de prost gust nu numai din cauza invitatilor ci si din cauza subiectelor pe care le tratai.Asta`i Romania.Si in loc lucrurile bune reprezentative pt tara noastra,acum ne reprezinta nikita si sexy braileanca..trist dar adevarat. (anca-15ani-buc.) Ps: La multi ani!
cred ca emisiunea ta e singura la care stau cu sufletul la gura!nu cred ca se potrivea cineva mai bine ca tine!imi place ca spui lucrurilor pe nume,dar ami ales naturaletea de care dai dovada!!! mult succes in continuare si la cat mai multe emisiuni!
Felicitari Mihai, scrii extrem de frumos.Totusi am observat o urma de tristete la final….sper ca nu e asa si iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun pe lume.
..pe de-o parte are dreptate anca..da’ argumentu’ cu “cata prostie incape intr-un sg om” nu ar fi tocmai potrivit daca ai sti de cate depinde formarea personalitatii. Oricum pt Mihai si Daniel..am doar respect si sincer..sunt singurii oameni despre care stiu cate ceva (sa zicem ca nu stiu prea multe pt ca se ascund dupa imaginea de persoana publica si n-au loc sa fie suficient de naturali) si as putea sa-i idolatrizez cu toate k sunt impotriva idolatrizarii..as avea o propunere care e mai mult rugaminte pentru Morar da’ n-o pot posta aici si nici de mailu’ lui n-ash avea cum sa fac rost..sper doar sa se poata canva cumva sa iau legatura cu el
De ce nu lasi comenturile naspa?
Multumesc!:) Citind asta mi-am dat seama ca am avut o zi de nastere chiar frumoasa!
am ramas fara cuvinte….
nu-mi imaginam niciodata ca poti gandi asa…
numai bine!
Probabil ai sa razi sau probabil nu… am citit articolul asta si m-am speriat… nu de ceea ce ai scris tu ci de gandul pe care l-am avut inainte de a-l citi. Azi asteptam o veste buna; o veste buna am primit ultima oara in octombrie anul trecut cand m-au anunta sefii ca imi dau un bonus la salariu… apoi totul s-a naruit. Nici macar vestea buna de azi n-a venit, si nici n-o sa mai vina. Sunt o moldoveanca fara un loc de munca, venita de la Iasi dupa un lung sir de probleme, sperand ca in Bucuresti sa isi gaseasca un loc de munca pentru ea, pentru tot efortul din facultate, pentru tot efortul pe care l-au facut parintii ei bolnavi cu ea si cu ceilalti doi frati ai ei, pentru toata increderea si buna-vointa pe care i-au acordat-o acestia. Dar ce a gasit aici? Si oameni buni, dar pe care ii poti numara pe degete, dar mai ales oameni rai. Oameni care ii spun zilnic ca moldovenii sunt prosti, care nu vor sa ii acorde nici o sansa la un loc de munca din cauza ca, doar a avut marea SANSA de a locui in orasul “marilor scriitori”, de a urma una dintre cele mai renumite universitati, de a cunoaste oameni mari si de a urma poate aceleasi carari cu Eminescu sau a “bate” aceleasi biserici cu Creanga.
Vestea buna asteptata era ca in sfarsit am fost acceptata la un job… in sfarsit… Dar nu a fost asa. Ma batea gandul sa plec, sa renunt, sa imi iau orice job gasesc indiferent daca sunt supracalificata, sa cer mila unui angajator care probabil inca nu e in criza financiara desi o invoca pentru a nu indrazni vreun salariat sa ceara o marire de salariu. Dar ai dreptate: sunt pe lumea asta vesti mai rele decat a mea, oameni mai rai decat in Bucuresti si oameni mai lipsiti de sansa pentru mine.
Ma bucur ca te-ai intors… nu am obiceiul sa las comentarii dar azi speram sa mai gasesc ceva “proaspat” scris de tine… probabil cand ai timp, probabil cand poti… eu astept un nou articol.
Mult succes in toate proiectele tale… il meriti din plin!
Frumos.Frumos, dar parca trist.Trist pentru ca iti impartasesc trairile.Da!Ti le impartasesc.Ti le impartasesc, dar la scara chiar mai mica decat a ta pentru ca sunt o fiinta si mai mica pe imensul Glob decat esti tu, care, in opinia mea esti un om MARE, dar important e sa crezi tu asta.Sau poate e mai bine sa fi un om micut si neinsemnat, dar fericit.De ce cred ca nu esti chiar fericit?Poate din cauza acestui post care are o urma de tristete, parca. Sau poate pentru ca nimeni nu e fericit pe deplin in lumea asta, decat copilul care a primit o jucarie noua sau bunicuta care isi vede nepotii dupa zece ani de cand au plecat in America.Insa, eu pot sa spun ca, chiar daca nu fericita, sunt norocoasa.Norocoasa pentru ca am un avantaj: varsta.Varsta adolescentei care imi permite sa trec repede de la o stare la alta,sa plang si in secunda urmatoare sa savurez viata din plin.Dar mi-e frica.Ma tem ca va trece prea repede si voi deveni adult, un adult ca tine, ca multi altii care si-au pierdut acest atu nepretuit care le permitea trairilor lor sa se succeada cu pas atat de rapid si atunci, o stare permanenta de apasare, si de nepasare in acelasi timp se va instala in ,odata zburdalnica, adolescenta, stari ce vor fi impinse, rareori, putin la o parte de micile momente de implinire.In fine, as vrea sa stii ceva: sa stii ca o fata pe nume Erika te admira mult si e nerabdatoare sa citeasca si alte post-uri atat de reusite ca acesta.Keep on the good work, Mihai!
De ce nu mai scrii? Ai promis ca o sa fii consecvent cu noul blog..Noi tot mai asteptam, sa stii!
daaa…asteptam…mihai?unde esti?ia-ti o dimi libera de la morning zu;))Buzdu sa-ti tina locul..ha,scrie ceva .