Bratul unui barbat sprijinit de volan, in timp ce asteapta la semafor si, mai ales, pumnul strans cu putere in jurul covrigului in secunda cand se face verde.
O femeie care sta cu spatele la o balustrada, se sprijina de ea cu bratele, centrul de greutate e intr-un singur picior, la fel ca la pasarea flamingo, iar celalalt este indoit de la genunchi in unghi de nouazeci de grade.
O adolescenta in curtea liceului care sta cu spatele la zid, are mainile adunate in jurul pulpelor, iar barbia si-o sprijina in genunchi.
O gravida in ultimele saptamani care isi impreuneaza mainile cuprinzandu-si in ele universul pruncului nenascut – este pozitia inversa celei in care Atlas tine in palme globul pamantesc.
O batrana garbovita asezata pe o banca care isi tine mainile adunate a rugaciune in poala si degetele ei stafidite care tremura.
Un barbat care sufera de sindromul obsesiv compulsiv si isi aranjeaza mereu in timpul sedintei stiloul in linie paralela cu agenda si telefonul.
Un student cu palton si fular infasurat de doua ori in jurul gatului, cu mainile in buzunarele pantalonilor ce poarta o carte groasa sub brat.
Un taximetrist tras pe dreapta, care sufla in aer rotocoale din fumul tigarii, in timp ce-si asteapta clientii.
Toate sunt clisee ale secundei urbane. Numai ca noi am uitat sa mai pretuim clipa. Si am uitat sa le mai facem poze.
Ne plac orele, nu secundele. Iubim filmele, nu fotografiile.
welcome back,ai un stil interesant de a scrie:D
cat de tare …mi-a placut:)
ai putea sa scri si de senzatiile placute care le avem, noi oameni atunci cand adie vantul sau ne incalzeste soarele:)…cat e de placuta clipa cand constientizezi cat ii de fain:P
Foarte tare,vad ca ai revenit,chiar acum cateva luni ma uitam sa vad daca nu ai postat ceva pe blog.Imi place postul asta….suna bine asta cu -clisee ale secundei urbane-
In rest,VIATA PE VERTICALA !!!
De la alt Morar !
Foarte frumos scrii,Mihai!Citesc cu mare drag!
…o imagine face cat 1000 de cuvinte,iar vorbele tale descriu foarte bine anumite momente ale zilei! felicitari…si mltumesc ca ne aduci aminte de unde pleaca bucuriile….
de cand am descoperit blogul tau ,nu adorm niciodata fara sa l citesc! eu stiu o vorba “sa fi om e lucru mare” iar tu Mihai reusesti asta intotdeanu si sigur fara sa te stradui! cinste tie! meriti toata stima si aprecierea semenilor tai
De unde ai atata inspiratie Mihai? Ma surprinzi de fiecare data. Si de fiecare data, ma faci sa ma gandesc la cata superficialitate ne inconjoara.
Esti super tare! BUN DE RAU!
Sărmanul peşte scos din lac
privea cum barda nemiloasă
asupra lui se prăvăli
şi într-o clipă…….amuţi.
Pescarul crud la suflet
cu ochii mici ce împroşcau mânie
se aplecă asupra lui şi îl tăie ca pe-o scrumbie.
Broscuţele, o barză
şi peştii toţi din lac,
priveau înmărmuriţi cum
unul dintr-ai lor a fost decapitat.
Imi era dor de boemul Morar. Pe cel glamour cu pantalonasi roz (esti adorabil, dar sa nu mai faci)
il vad aproape in fiecare seara la TV. Bine ai revenit, postarile astea cred ca iti vor face bine si tie, si noua!
Egoismul ne impiedica sa-i vedem, sa-i simtim pe ceilalti. Intreg universul se reduce in jurul lui EU.
Bine ai revenit pe blog. Cat despre ceea ce ai scris, ai perfecta dreptate. Ajungem sa vedem aceste lucruri mult prea tarziu.
mihai, bine ai revenit pe blog.Ma bucur ca pot citi din nou posturile tale .Sunt pline de sensibilitate .Esti super
Foarte frumos.ma bucur ca ai revenit in lumea virtuala
cu siguranta iti amintesti si de cuplul de batranei care se tin de mana in parc…si asta dupa zeci de ani de convietuire;sau de mirosul de salcam…si de cri cri-ul nocturn…eu de asta mi-am amintit citind scrierea ta….multumesc pentru asta….