Archive for the 'viata' Category

10 propuneri pentru postul de asistenta la “Rai, da’ buni”

Precum puful papadiilor, zboara barfa prin oras ca mi-as schimba asistenta de la Rai, da’ buni.

Adelina Varciu a fost data ca sigura mostenitoare a Marinei. Ea are tot aceleasi sanse sa fie asistenta mea precum Monica Belucci. Pentru ca pe niciuna nu o cunosc personal si nici nu le-am avut vreodata invitate in emisiune.

Iata, in premiera, shortlist-ul cu fetele pe care le voi chema la castingul pentru postul de asistenta:

1. Mariana Moculescu - dupa trei saptamani va cere partajul, isi va delimita spatiul ei, va ridica un zid si va imparti platoul in doua emisiuni. Eu raman cu ”Rai, da’ buni”, iar ea cu ”Rai, da’ nebuni”.

2. Cleopatra Stratan – decat asistentele care joaca Farmville pe Facebook in timpul emisiunii, mai bine una care sa joace sotronul.

3. Soacra lui Geoana
- femeia asta ar fi in stare, dupa vreo luna, sa treaca totul pe numele ei. Fotoliul meu, canapeaua invitatilor, glumele mele, vocea lui Scobiola… Astfel n-as mai avea probleme cu cei care ma suna sa ma ia la rost pentru ca am facut misto de ei. Le-as zice, la fel ca Mircea Geoana: ”Iertati-ma, glumele nu-s ale mele, sunt pe numele soacrei!”

4. Iuliana Marciuc – singura mea sansa ca Elvis de pe Faleza din Galati sa vina la emisiune fara sa-mi ceara 3000 de euro.

5. Blonda suprema de la ”Te pui cu blondele?”
- daca tva-ul creste la 25 la suta si cota unica la 20, cine crezi ca o sa-si permita sa mai angajeze asistente cu contract de munca? E cazul sa imi iau o asistenta obisnuita sa lucreze la … Negru.

6. Oana Lis
– salariul de asistenta nu-i mare, dar reprezinta un venit sigur. De doua ori pe luna, la avans si la lichidare, n-o sa se mai planga nea Viorel ca n-are ce baga la pacanele!

7. Elena Basescu – chelnerii de pe Dorobanti o sa fie obligati prin decret prezidential sa schimbe televizioarele din cafenele de pe Fashion TV pe Antena 2.

8. Alina Mungiu Pippidi - cum anunt ca-mi schimb asistenta, cum il suna Daminutza pe Torje: ”Fratioare, cica si-a luat Morar pitzipoanca noua…Alina si nu mai stiu cum…Da si mie, frate, numarul ei de telefon…” La care, Torje: ”Stai ca-l sun pe Cristea sa-l ia de la Bianca lui Bote ca ea sigur il are…”

9. Carmen Harra - daca-i asa tare cum zice Maruta, zic sa nu mai astept pana maine dimineata audientele de la emisiunea de azi.

10. Folcloristele lui Pinalti – asistentele ideale! Pentru ca pi aiestea le-o invatat primarul de sub Chietrishica cum sa te ocupi ”pi buni” de invitati!

Alte propuneri? Ne vedem diseara, la 19.30.

Dresajul ingerului

Nu mai e nimic din azi. Iar dupa miezul noptii, nu urmeaza maine.

Dupa 0.00, continua nimicul, timpul cand se naste fericirea.

Senzatia absoluta nu poarta ceas la mana stanga.

Ingerul care-mi fabrica mie fericirea are un fetis pentru caii putere. I-am ordonat sa-si stranga aripile, l-am legat bine pe scaunul din dreapta si l-am rugat sa opreasca temporar procesul de productie. In noaptea asta eu iti fabric fericirea, ingerule! Nu ma joc de-a Dumnezeu cu tine, e riscul prea mare sa fii pus pe liber! Nu ne jucam nici de-a oamenii, s-ar putea sa-ti placa si sa nu mai vrei sa faci zbor intors! Am ales pentru tine solutia neutra. Ne jucam de-a animalele, dragul meu inaripat cu aura!

Dobitoacele nu mangaie, nu suspina, nu transpira, nu au licar in fundul ochilor. Jivinele zbiara, praduiesc, alearga cat le tin picioarele si nu se uita in urma. Asculta-ne cum ne transformam. La inceput motorul toarce, apoi horcaie, dar noua ne place abia cand el rage. Acum ca te-ai obisnuit, primeste prada urmatoare! ii cheama Nickelback, iar la volumul la care i-am dat acum nu ascultam muzica, noi sfasiem o halca de sunete. Ai vazut cat de usor e?  Sa inveti ca animalele nu fug cu oglinda retrovizoare, ca in goana nu e bine sa te uiti in dreapta sau in stanga, ca nu exista directie, ci doar sens, nici destinatie, ci doar fuga.

E atata infinit in fata cat nimic am lasat in spate. O sa ma joc cu tine, chip bun cu aripi stranse, pana cand o sa urli din dreapta “Opreste-te!”. Dar stiu ca n-o sa faci asta prea curand, ingerule! Ma uit la tine si vad cat de mult iti place, animalule!

Album cu pozitii urbane

Bratul unui barbat sprijinit de volan, in timp ce asteapta la semafor si, mai ales, pumnul strans cu putere in jurul covrigului in secunda cand se face verde.

O femeie care sta cu spatele la o balustrada, se sprijina de ea cu bratele, centrul de greutate e intr-un singur picior, la fel ca la pasarea flamingo, iar celalalt este indoit de la genunchi in unghi de nouazeci de grade.

O adolescenta in curtea liceului care sta cu spatele la zid, are mainile adunate in jurul pulpelor, iar barbia si-o sprijina in genunchi.

O gravida in ultimele saptamani care isi impreuneaza mainile cuprinzandu-si in ele universul pruncului nenascut – este pozitia inversa celei in care Atlas tine in palme globul pamantesc.

O batrana garbovita asezata pe o banca care isi tine mainile adunate a rugaciune in poala si degetele ei stafidite care tremura.

Un barbat care sufera de sindromul obsesiv compulsiv si isi aranjeaza mereu in timpul sedintei stiloul in linie paralela cu agenda si telefonul.

Un student cu palton si fular infasurat de doua ori in jurul gatului, cu mainile in buzunarele pantalonilor ce poarta o carte groasa sub brat.

Un taximetrist tras pe dreapta, care sufla in aer rotocoale din fumul tigarii, in timp ce-si asteapta clientii.

Toate sunt clisee ale secundei urbane. Numai ca noi am uitat sa mai pretuim clipa. Si am uitat sa le mai facem poze.

Ne plac orele, nu secundele. Iubim filmele, nu fotografiile.

Cantecul dintre saptamani

Intre saptamana trecuta si saptamana viitoare e o pauza. Un mic hotar pentru ca saptamanile sa nu se intalneasca si sa se vorbeasca sau, mai rau, sa se invete una pe alta la prostii. Cumpana dintre ”duminica tarziu’‘ si ”dis de luni” e un mic timp neinceput, dar si neterminat. Tehnic, e un timp mort. Spiritual, tine de tine sa-l faci ”timp viu”.

Eu mi-am umplut pauza dintre saptamani cu niste pusti din vestul Londrei. Canta de la 16 ani, iar anul trecut, pe la 20, le-a iesit primul album.

Punk is dead! Emo is sad! The XX nu sunt nici punk, nici emo, sunt exact armonia ce-a ramas dupa ce in muzica n-a mai fost absolut nimic de inventat.

Enjoy the ride!

De ce m-am intors…

Pentru cele cateva sute de comentarii nemoderate de pe vechiul blog.

Pentru cele cateva zeci de subiecte nescrise in ultimele luni.

Pentru cele cateva minute neocupate din suma unei zile.

Pentru ca vreau sa umplu atat de multe sertare de text pana cand voi ajunge sa scriu la fel de bine ca Graydon Carter, editorul de la Vanity Fair. :-)

Continue reading ‘De ce m-am intors…’