Cercul

Publicat la May 22, 2008 in sapte-seri. 0 Comments Tags: .

Cere-te afara. Sari din cerc si lasa-l sa se invarta alienant cateva ture fara tine in interiorul lui. Dincolo de cerc nu e Linistea. Pentru ca Linistea e pulbere de stele si nu o gasesti pe Pamant. Dincolo de cerc e NeLinistea. Firul de iarba, trunchiul de copac, haloul de lumina, piruitul de pasare. Asta e NeLinistea.

In interiorul cercului esti un atom. Esti cea mai mica diviziune a unei substante. Pentru sistem insemni o masa neglijabila, dar in calculele nucleare macar reprezinti ceva. Singur esti nefolositor. Impreuna cu zecile de mii de frati ai tai constitui Indispensabilul. Totusi, pentru a te simti bine, savantii ti-au inventat si o unitate de masura. U.M.A. ( unitate de masura atomica). Iar board-ul Cercului a inventat pentru tine masina de serviciu, abonament GSM platit de companie si o excursie anuala cu familia pe banii lor.

Dincolo de cerc nu mai esti nimic. Dar chiar nimic. Nu mai ai nici macar forma. Stai pe buza unui lac si priveste-te in oglinda apei. Esti o umbra incerta, e de ajuns ca un biet peste sa-si puna in miscare intotatoarele si trasaturile tale ferme se pocesc, iar o piatra plesnita in apa sau desantul unei frunze te vor descompune total.

M-am plimbat saptamana trecuta pe Domeniul Stirbei din Buftea. Hectare intregi de padure, zeci de arbori seculari, o palma de lac, gazon englezesc, o cripta a familei si castelul in care si-au consumat iubirea nelegitima Regina Maria si printul Stirbei. Miroseau salcamii, adia si odorul de iarba tocmai cosita si venea pe la nari si o banuiala de ploaie torentiala. Asta e parfumul pe care as vrea sa am putinta de a-l reduce la o singura esenta, pe care sa o pastrez intr-o sticluta pe etajera din baie. Numai ca, pus in fata NeLinistii, iti descoperi nevolnicia si becisnicia.

Dar eu insist sa te ceri putin afara. Decat ceva intr-un mare Nimic mai bine nimic intr-un Mare Ceva.

Facturez Romania

Publicat la May 12, 2008 in sapte-seri. 1 Comment Tags: , .

Ma scoate din sarite “Incoming call”-ul care imi apare pe ecranul telefonului in timp ce eu scriu un SMS. Seamana cu senzatia din copilarie cand aduci prima fata acasa la ai tai, o vari in camera sa ii arati colectia de timbre si chiar atunci, flirtus interruptus, auzi vocea mamei: “Copii, e gata masa!”

Ma enerveaza ca Autostrada Bucuresti-Pitesti s-a transformat in drum judetean. Zeci de kilometri, pe banda de viteza a A1, se circula cu 80 la ora. Astept ca Ministerul Transporturilor sa faca dreptate: instalarea de borne kilometrice de culoare albastra pe primul autobahn romanesc. Corect ar fi ca urmatoarul cod rutier sa prevada ca pe autostrada sunt premise, chiar recomandate urmatoarele manevre: oprirea pe banda intai, stationarea pe banda a doua, intoarcerea si mersul inapoi.

Vars o lacrima de fiecare data cand, pe drumul dintre Sibiu si Sebes, serpuiesc prin Apoldu de Sus. Casele traditionale, pustii dupa exodul sasilor care le-au insufletit, se culca inspre sosea si mai au putin pana cand se vor topi in asfalt.

Am ras-plans cand in cartierul Manastur din Cluj am vazut parcata pe trotuar o autoutilitara branduita cu numele unei firme: Pulp Fiction SRL. Intai am crezut ca e vorba de firma de ucigasi platiti, care pot fi inchiriati cu ora. Dupa o constiincioasa documentare am aflat ca apoi ca Pulp Fiction este numele unui restaurant clujean cu specific unguresc. Te pomenesti ca aici muschiuletul de vita nu-l poti cere bine facut pentru ca specialitatea casei e “in mult sange”. Ma bate gandul sinistru sa imi deschid o autoservire, Romanian Psycho, unde clientul sa afle meniul zilei doar dupa ce trage perdeaua.

Mi-a venit sa dau cu clopul de pamant cand m-am intersectat prin Gherla cu un autocar apartinand firmei Filadelfia, care transporta persoane in Spania. Legea Pruteanu, a transcrierii fonetice, este respectata literal. Sunt curios daca aceasta companie organizeaza excursii de grup in Coreea, la Fenian, sau ofera si sejururi acasa la Mos Craciun, in Phinlanda.

Romania ma consuma in fiecare zi. Ar merita sa-i tai factura, iar la rubrica “Denumirea produselor sau a serviciilor” voi trece “Consumabile ( neuronii mei) conform contract”.

Lectia de recreeza

Publicat la April 24, 2008 in sapte-seri. 0 Comments Tags: , .

Mai stii cum se scoate calculatorul din priza? Sau ai ajuns doar un apendice al sau si, prin urmare, asasinand ordinatorul te lichidezi si pe tine? Ti s-a intamplat, precum unei cunostinte, sa rasfoiesti nevrotic o carte pentru a gasi o pasaj anume si, ajuns la limita rabdarii, sa tastezi din reflex Ctrl F? Sau ca, altui prieten, sa-ti fie lene sa intorci pagina unui roman si sa cauti disperat in jurul tau butonul Tab?

Multi dintre noi am ajuns niste pui vidati intr-o carcasa. Un amic ma intreba zilele trecute daca Patriarhia nu are cumva un site care sa transmita prin streaming live slujba de Inviere.

Eu, personal, am rationat ca sunt pe terminate cand am realizat ca muzeele pe care le-am vizitat pe net sunt de vreo trei ori mai multe decat cele prin care mi-am pierdut pasii. Am zile cand pana si dorul de casa mi-l sting googalind dupa cateva keywords: “poze Baia Mare”, “bisericuta de lemn Maramures”, “porti Valea Izei”. Colegul Daniel se alina punandu-si pe desktop imagini din Iasi: manastirea Galata, padurea Dobrovat, Palatul Culturii.

Flickr si Picasa au ajuns cele mai de succes agentii de turism din lume, depasindu-si cu mult competitorii din lumea reala, Tui sau Neckerman. Unde mai pui ca pentru un sejur prin Flickr sau Picasa nici nu trebuie sa-ti incarci bagajul de calatorie cu un aparat foto.

Traim viata evadarilor pe loc. Dati-ne o claviatura si evadam oriunde. Dar nu ne cereti sa fugim. Omul 2.0 nu mai are nevoie de functia locomotorie. Ne plangem ca ne strange Bucurestiul, ca respiram greu si ca ne enervam usor. Dar toti gasim o scuza ca sa nu fugim.

Din centrul prafos al Capitalei pana sus, pe deal, in Campina faci intr-o zi aglomerata o ora si jumatate cu masina. Acolo este Castelul Iulia Hasdeu, unul dintre cele mai tihnite locuri din tara. Cu o cheltuiala de trei ore, adica pretul unei tarari matinale intre Berceni si Baneasa, iti poti lua o pauza de viata de 20 de minute cat sa te plimbi prin gradina din spatele castelului construit cu lacrimi de Petriceicu Hasdeu dupa moartea fiicei sale.

Vorbim afacereza, dar ne-am pierdut unul dintre simturile care au stat la baza supravieturii speciei: orientarea. Inecati in oceane de biti si munti de deadline-uri, am ales sa nu mai traim, doar sa bajbaim. Iubim intunericul si ne sperie lumina. Apropo de afacereza. Orbecaind prin viata, specia n-o sa ajunga niciodata la break even. Miliarde de oameni alearga pe loc si Pamantul pare ca nu ne mai suporta. Cu o asa evolutie, Planeta nu isi va scoate niciodata Return on Investment-ul cu noi.