Chiar trebuie sa se imbrace toti prezentatorii de divertisment tv in sacou, vesta si cravata? De ce sa ne luam in serios? Prefer sa arunc pe mine un tricou lalai, o pereche de jeansi rupti, ghetele sport si sa-mi spanzur de gat o esarfa uni, luata chiar din sifonierul ei.
De ce trebuie ma explic cand ”ma dau” cu o masina nemteasca? Nu-mi cereti mie explicatii, ci cocalarului care s-a ajuns dupa un schimb de terenuri si invarte la terasa aceleasi chei sau baiatului de Beller pe care ma-sa l-a intarcat la 18 ani, daruindu-i o astfel de masina. Si nu-mi spuneti ca te simti in sigur pe viata ta intr-o masina frantuzeasca cu bordul din plastic.
Nu mi-era rusine nici sa-mi parchez duminica, in Herastrau, Swift Sport-ul rosu la umbra unui Range Rover Vogue. S-ar putea sa te intalnesti maine cu mine in coloana, la semafor, iar prin geamul crapat, sa auzi Romanismele lui Puya. Iar daca ni se aliniaza planetele si ne vom intalni si poimaine sa nu te mire daca din cutia mea cu vise o vei auzi pe Diana Krall cantand “The boy from Ipanema”.
N-as putea sa-ti spun unde mi-am refacut mai strasnic zen-ul. S-ar putea sa fi fost boutique hotelul din dosul Domului din Milano sau, la fel de bine, camera modesta cu termopane albe din Cluj cu vedere la cotetul cu gaini al unei gospodarii din cartierul Gheorghieni. Nu trebuie sa ma spovedesc in fata nimanui de ce par arogant cand sunt timid, de ce am aruncate pe bancheta din spate si Ciao, si The Book Review, de ce imi cheltui si ultimii bani pe ceasuri manufacturate, dar sunt in stare sa apar la o receptie simandicoasa purtand unul de 200 de euro.
Incerc sa conjug in fiecare zi la persoana intai singular verbul “a nehotari”. In dimineata cand ma voi trezi cu pareri definitive si alegeri finale stiu ca nu mai am nicio sansa sa gasesc fericirea pana la asfintit.
Incearca sa te nehotarasti. Si raspunde-le intrebarilor hotarate din varful buzelor: “Asa-s io!”
Cele mai noi comentarii